loading...

Eugen Stan, făcut praf de fosta soţie. “Este o bestie! Să fie castrat! E cea mai corectă pedeapsă”

Eugen Stan a divorţat de soţie la începutul anului 2016, despărţirea celor doi fiind una cu scandal, după o tentativă eşuată care a avut loc în 2015. Poliţistul pedofil a încercat să-i ia casa la partaj.

Femeia este, pur şi simplu, şocată după ce şi-a văzut soţul cum a agresat femei şi copii minori.

„Pedeapsa lui şi a tuturor pedofililor este să fie castraţi! Este cea mai corectă pedeapsă! Asta le-aş face: le-aş da o lecţie pe viaţă! Să rămână fără… Groaznic! Este inadmisibil! Este o bestie! Să îi bagi mâna femeii ăleia şi să mergi în halul ăla… Deci, nu-mi vine să cred! Aşa ceva… groaznic! Este o bestie omul ăsta! Este o bestie! El cât a stat, de sâmbătă până luni, să zic că a primit trei telefoane maximum. Trei sau patru”, a spus fosta soţie a lui Eugen Stan, conform romaniatv.net.

sursa:cancan.ro

Cele mai mari 12 secrete de viață uitate de omenire

Cu cât mă gândesc mai mult la viață, cu atât mai mult am ajuns la o realizare solidă: cel mai mare blestem și situație dificilă a omului modern este uitarea. Ca o stare de rău înfiorător, uitarea a străbătut toată ființa omului. În mod individual, colectiv, istoric sau cultural, suntem facuţi să uităm.

Nu numai că am uitat trecutul, dar și locul nostru în prezent și responsabilitatea noastră pentru viitor. La nivel personal, starea noastră de conștiință bazată pe ego are misiunea de a ne ține în această stare de uitare – de a rupe legătura cu ființa noastră ca întreg și cu rețeaua interconectată a vieții și a conștiinței universale. La nivel colectiv, această uitare este perpetuată și întărită de mijloacele sociale și culturale – mai ales prin trecerea într-o realitate a consumerismului inconștient, a unui stil de viață neașteptat și a unui spirit materialist.

Partea bună a acestui lucru este că noi toți avem șansa să ne re-conectăm cu noi înșine și universul în întregime. Puterea amintirii este în centrul căii spirituale către auto-descoperire și realizare.

Iată o listă a ceea ce cred că am uitat sau, mai important, o listă de lucruri de reținut:

Ne-am uitat locul în lumea naturală:
În ultimii două sute de ani ne-am desprins de natură. Am exploatat, am devastat, am consumat și am încercat să controlam natura pentru a ameliora lăcomia noastră, condusă de o nebunie auto-absorbită. Am încercat să ne distanșăm de cercul natural al vieții. Am uitat să ascultăm și să înțelegem ritmurile și ciclurile naturale ale pământului – semnele și limbile sale. Am uitat să urmăm calea naturii și să trăim în echilibru cu ea.

Am uitat legătura noastră cu viața și cu cosmosul:
Prin detașarea noastră de natură, am uitat că suntem strâns legați de ea și de ciclurile universului. Unele triburi la marginea “civilizației” care continuă să urmeze căi ancestrale au păstrat această legătură cu respect. Noi, pe de altă parte, am insuflat un sentiment de separație care ne-a scos din echilibru și de respect. Am uitat cum toată conștiința este interconectată și dansează într-un dans delicat și frumos.

Am uitat veșnica înțelepciune:
Am uitat înțelepciunea noastră ancestrală. În încercarea de a câștiga cunoștințe științifice prin raționalizarea minții noastre, am uitat înțelepciunea prin deschiderea inimii noastre. Am uitat povestile vechi și înțelepciunea populară, care a fost înmânată de la clarvăzători și înțelepți din antichitate, care au trăit în armonie cu universul.

Ne-am uitat drumul și visele noastre:
Prin îndepărtarea de la calea noastră interioară am uitat să visăm visul vieții. Mai important am uitat să ne trezim în acel vis și să vedem adevărata noastră natură ca co-creatori ai vieții – ca și visători. Am uitat că avem puterea de a țesa visuri și de a folosi puterea de intenție de a îndrepta aceste vise spre manifestare.

citeste continuarea pe pagina >>2>>

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close
Bine ai venit pe pagina noastra ! Da like doar daca iti place !
loading...