loading...

Tradiții și superstiții in Săptămâna Albă. Ce să nu faci

De azi si pana pe 19 februarie ne aflam in Saptamana Alba. Sunt ultimele 7 zile dinaintea inceperii Postului Pastelui in care putem face anumite lucruri.

>Postul Pastelui este precedat de Saptamana Alba, denumita asa datorita alimentelor la care se da dezlegare in aceasta perioada.

Lunea burdufului
In Saptamana Alba se pot consuma in special preparate din branza, precum cea de burduf.

Nu se face baie martea
Martea nu ai voie sa speli deoarece aceasta munca amana norocul si bunastarea in casa. De asemenea, si imbaierea este privita cu ochi rai de cei care respecta traditiile dinaintea Postului Pastelui. Se spune ca cine se spala pe cap va avea parul carunt inainte de vreme.

Daca e miercuri, e dezlegare la peste
Pe langa lactate (singurele produse recomandate spre a fi consumate in aceasta saptamana), se da dezlegare la carnea de peste.

Joia se spala haine
Femeile au voie sa spele haine joia, cunoscuta si ca zi necurata. E musai sa fie albite camasile si hainele de culoare alba deoarece tin membrii casei feriti de orice primejdie. Tot joi se face o turta din malai, care se unge cu unt si branza si se asaza pe un musuroi de furnici ca aceste insecte sa nu faca pagube in timpul verii.

Vinerea se tine post si rugaciune
Vinerea este o zi de post si rugaciune in care e bine sa fie consumate ciorbe de legume sau preparate care nu contin carne.

Sambata se dau de pomana placinte
In Sambata Alba, gospodinele trebuie sa dea de pomana placinte pentru ca barbatii sa munceasca mai cu spor si sa nu riste accidentari la munca. In unele zone ale tarii, se duc placinte si lumanari la morminte pentru ca decedatii sa aiba ce manca in lumea de dincolo.

Duminica, ultima zi de mancare de origine animala
Duminica dinaintea inceperii Postului Pastelui este ultima zi din saptamana cand se mai poate manca branza si lapte. Tot in aceasta zi, nu se toarce pentru ca vor aparea viermi in fructe.

sursa:Teotrandafir.com

Arthur Schopenhauer – De ce conceptul creștin al Iadului contravine ideii unui Dumnezeu atotiubitor

Recent, citind o carte de Arthur Schopenhauer, am dat peste un eseu provocator în care critică conceptul creștin de iad, arătând cum contrazice ideea unui Dumnezeu iubitor și binevoitor.

Potrivit dogmei creștine, cei care comit anumite greșeli sau erori care se pretind a fi interzise de Dumnezeu (adică Biblia), sunt considerate a fi păcătoși și dacă nu se pocăiesc pentru păcatele lor, ei vor fi trimiși în iad în viața de apoi . Acolo vor suferi suferințe nesfârșite ca pedeapsă pentru păcatele pe care le-au comis. Aceasta, în mintea lui Schopenhauer, este nedrept. După cum subliniază:

“Luată în înțelesul său obișnuit, dogma [creștinismului] este revoltătoare, căci se întâmplă la aceasta: condamnă un om, care ar putea fi, probabil, de aproape douăzeci de ani, să-și exprime erorile sau chiar necredința lui într-un chin veșnic[…]”

Într-adevăr, cum poate fi corect și drept că o persoană imperfectă care comite erori sau pur și simplu nu se abonează la o anumită ideologie religioasă sa fie aruncată în “focurile iadului”, unde arde până la sfârșitul timpului? Schopenhauer continuă:

“[…], mai mult, face ca această condamnare aproape universală să aibă efectul natural al păcatului original și, prin urmare, consecința necesară a căderii.”

Luați în considerare acest lucru: În această lume imperfectă a noastră, nu am fi pedepsit niciodată un copil doar pentru că s-au născut din anumiți părinți, indiferent cât de păcătoși ar fi acestia din urmă. Cum poate un Dumnezeu atotiubitor să pedepsească pe unii oameni doar pentru că alți oameni (și anume Adam și Eva) se presupune că au comis un păcat împotriva lui Dumnezeu cu mii de ani în urmă? Apoi, Schopenhauer continuă să spună:

“Acesta este un rezultat care trebuie să fi fost prevăzut de cel care a făcut omenirea și care, în primul rând, nu a făcut-o mai bună decât este, și în al doilea rând, le-a pus o capcană în care trebuia să știe că vor cădea; pentru că a făcut întreaga lume și nimic nu este ascuns de el. Conform acestei doctrine, atunci Dumnezeu a creat din nimic o rasă slabă predispusă la păcat, pentru a le provoca chinuri nesfârșite.!”
Acest lucru este interesant: Dumnezeu a creat oamenii știind că nu sunt suficient de inteligenți pentru a nu comite o anumită greșeală, atunci le-a oferit o ispită care îi va face pe ei înșiși să se angajeze și apoi îi pedepsește pentru comiterea ei? Doar un nebun sadic ar face asta, nu ești de acord? Schopenhauer continuă cu o altă bomba:

“Și, ca o ultimă caracteristică, ni se spune că acest Dumnezeu, care prescrie toleranța și iertarea fiecărui viciu, nu o exercită el însuși, ci face exact contrariul; pentru că o pedeapsă care vine la sfârșitul tuturor lucrurilor, când lumea este terminată și încheiată, nu poate avea ca obiect nici îmbunătățirea, nici descurajarea și, prin urmare, este pur răzbunare.”

Dumnezeu este binevoitor, iubitor, iertător și totuși se răzbună pe oameni pentru greșelile pe care le comit, fără să le mai dea altă șansă? Acest lucru nu sună atât de iubitor pentru mine! Schopenhauer argumentează:

“În această perspectivă, întreaga rasă este destinată în mod efectiv torturii și blestemelor veșnice și creată în mod expres pentru acest scop, singura excepție fiind acele câteva persoane care sunt salvate prin alegerea harului, din ce motiv nu știm.”

Citeste continuarea pe pagina >> 2

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Close
Bine ai venit pe pagina noastra ! Da like doar daca iti place !
loading...